Despre copii şi decizii

Copiii mari...
Atunci cînd cineva are nevoie de ceva de la un copil el îl duce cu bombonica.
— Vrei bomboană?
— Vreu.
— Ia şi spală blidele!

În jurul nostru sunt o mulţime de copii de 20 de ani. Şi de 25. Şi chiar de 30. Mulţi dintre ei sunt neadaptaţi. Oameni care aşteaptă să vină cineva şi să le facă ordine în viaţă. Sau să le spună cum să facă. Uneori ei cred că există reţete de fericire şi că ele lucrează pentru toţi.

E adevărat că maturii au nevoie de copii rar. Dar asta se întîmplă din cînd în cînd.

De exemplu de copiii de 20, 25 şi 30 de ani, unii neni au nevoie doar în preajma alegerilor. Atunci apar tot felul de bombonele.

— Vrei concert cu DJ Tiesto?
— Vreu.
— Votează cu mine.
...
— Vrei la discotecă gratis?
— Da.
— Votează cu cine trebuie.
...


...oamenii neputincioşi...

Bombonica funcţionează şi cu copiii de 60 de ani:

— Vrei un sac de grîu şi două sticle de oloi?
— Vreu.
— Votează cu aista.

Aceşti copii se simt orfani. Pentru ei statul este părintele care este dator să îi asigure fericirea. Tragedia acestor orfani este că „statul nu ne ajută”.

Noi ne adresăm copiilor  mari: celor de 20, 25 şi  30 de ani. Voi sunteţi deja puternici, dar uitaţi zi de zi despre asta.

Spre voi acum se îndreaptă neni cu vorbe mari şi ochi mărunţi care vor să vă cumpere voturile. Indiferent de preţul pe care îl acceptaţi, ei cîştigă. Dar votul nu e o marfă, el reprezintă capacitatea voastră de a lua o decizie. De a fi stăpîni pe situaţie. De a vă trăi viaţa.






...şi decizia de a fi matur.

Tu faci alegerea.

Sau eşti copil şi accepţi bombonica.

Sau spui: „Gata, sunt matur şi plec la casa mea.” În jur e o lume — o faci să arate cum vrei. Strada ta e aşa cum îi dai tu voie să fie. E curată? E cu flori? E locuită de oameni fericiţi? E aşa cum ai făcut-o.

Tu mă întrebi de ce bursele sunt mici. Eu te întreb unde e compania ta proprie.
Tu mă întrebi cînd vor fi toate concertele gratis. Eu te întreb cînd vei avea bani pentru orice concert.
Tu mă întrebi cînd va veni cineva să-ţi schimbe viaţa în bine. Eu te întreb cînd vei face asta singur.
Tu mă întrebi de ce calitatea studiilor e rea. Eu te întreb dacă ai copiat vreodată la examen.
Tu mă întrebi de ce fîntînile sunt poluate. Eu te întreb dacă ştii unde ajunge gunoiul tău.

Noi avem puterea să schimbăm lucrurile nu doar pînă la uşa de la intrare. Şi după. Ceea ce ne înconjoară nu este lumea cuiva, e lumea în care ne-am născut. Şi avem o singură viaţă de trăit. O singură lume de schimbat aşa cum vrem să fie. Noi suntem puternici, doar că uităm despre asta. Şi oamenii care se perindă acum cu bombonele nu sunt mîntuitori. Sunt simpli oameni. Unii mai muncitori, alţii mai lenoşi. Unii mai inteligenţi, alţii mai prostănaci. Unii mai responsabili, alţii mai corupţi. Unii mai omenoşi, alţii mai cîinoşi.

Nu te lăsa dus cu bombonica la 28 noiembrie. Acum ai ocazia să iei o decizie matură. Să fii stăpîn şi să manifeşti voinţă.

Judecă şi votează.